Hramul Mănăstirii Sfânta Elisabeta din Cluj-Napoca

 Pentru ca bucuria noastră să fie deplină, vă anunțăm că 

prăznuirea Sfintei Cuvioase Elisabeta, ocrotitoarea Mănăstirii noastre,

pomenită în 24 aprilie, se va face în data de 25 aprilie, 

odată cu Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile).

Prăznuirea Sf Elisabeta începe din seara zilei de sâmbătă, 

24 aprilie 2021, de la orele 17:00, 

cu slujba Privegherii (Vecernie și Utrenie).

Duminică, 25 aprilie 2021, la oficierea Sfintei Liturghii 

îl vom avea în mijlocul nostru pe

Î.P.S. Arhiepiscop și Mitropolit Andrei,

însoţit de un sobor de preoţi și diaconi.

Vă aşteptăm cu drag!

 

 

Duminică - 13 septembrie 

9⁰⁰ - 10⁰⁰ Acatist, Ceasurile I, III, VI

10⁰⁰ - 12⁰⁰ Sfânta Liturghie

18⁰⁰ - 21⁰⁰ Priveghere (Vecernia, Litia și Utrenia)

 

Luni - 14 septembrie

9⁰⁰ - 10⁰⁰ Acatist, Ceasurile I, III, VI

10⁰⁰ - 12⁰⁰ Sfânta Liturghie

18⁰⁰ - 19⁰⁰ Vecernia

 

Marți - 15 septembrie

6³⁰ - 8⁰⁰ Utrenia

18⁰⁰ - 19⁰⁰ Vecernia

 

Miercuri - 16 septembrie

6³⁰ - 8⁰⁰ Utrenia

18⁰⁰ - 19⁰⁰ Vecernia

 

Joi - 17 septembrie

6³⁰ - 8⁰⁰ Utrenia

18⁰⁰ - 19⁰⁰ Vecernia

 

Vineri - 18 septembrie

6³⁰ - 9⁰⁰ Utrenia, Sfânta Liturghie

18⁰⁰ - 19⁰⁰ Vecernia

 

Sâmbătă - 19 septembrie

6³⁰ - 8⁰⁰ Utrenia

9⁰⁰  - Parastas

9³⁰ - Program de spovedanie

18⁰⁰ - 21⁰⁰ Priveghere (Vecernia, Litia și Utrenia)

 

Priveghere in cinstea Maicii Domnului "Prodromița"

Sâmbătă, 11 iulie, începând cu ora 18⁰⁰ vă invităm la 

Privegherea în cinstea 

Icoanei Maicii Domnului "Prodromița",

 la care îl vom avea ca împreună slujitor pe 

Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul.

1. Duminică, 12 iulie, vom oficia Sf. Liturghie
2.  începând cu ora 10:00

Vă așteptăm cu drag la rugăciunea închinată Maicii Domnului!

PROGRAMUL SFINTELOR SLUJBE Mănăstirea „Sf. Elisabeta”, Cluj-Napoca 16 - 22 februarie 2020

Duminică - 16 februarie

9⁰⁰ - 10⁰⁰ Acatist, Ceasurile I, III

10⁰⁰ - 12⁰⁰ Sfânta Liturghie

18⁰⁰ - 19³⁰ Ceasul IX, Vecernia și Pavecernița Mică

NU este cateheză

Luni - 17 februarie

6³⁰ - 8³⁰ Utrenia, Ceasurile I, III, VI

18⁰⁰ - 19³⁰ Ceasul IX, Vecernia și Pavecernița Mică

Marți - 18 februarie

6³⁰ - 8³⁰ Utrenia, Ceasurile I, III, VI

18⁰⁰ - 19³⁰ Ceasul IX, Vecernia și Pavecernița Mică

Miercuri - 19 februarie

6³⁰ - 8³⁰ Utrenia, Ceasurile I, III, VI

18⁰⁰ - 19³⁰ Ceasul IX, Vecernia și Pavecernița Mică

Joi - 20 februarie

6³⁰ - 8³⁰ Utrenia, Ceasurile I, III, VI

18⁰⁰ - 19³⁰ Ceasul IX, Vecernia și Pavecernița Mică

Vineri - 21 februarie

6³⁰ - 8³⁰ Utrenia, Ceasurile I, III, VI

18⁰⁰ - 19³⁰ Ceasul IX, Vecernia și Pavecernița Mică

Sâmbătă - 22 februarie

7⁰⁰ - 9³⁰ Utrenia, Sfânta Liturghie, Parastas

Nu este program de spovedanie

18⁰⁰ - 21⁰⁰ Priveghere (Vecernia, Litia și Utrenia)

Priveghere cu ocazia Cinstirii Sfintei Icoane a Maicii Domnului, Prodromița

Joi, 11 Iulie 2019, 

Vă invităm să înălțăm împreună rugăciuni de mulțumire și de cerere către Maica Domnului cu ocazia praznicului 

cinstirii sfintei icoane ”Prodromița” de la Muntele Athos, 

a cărei copie se găsește și în mănăstirea noastră de la Cluj-Napoca.

În acest sens, vom începe cu

slujba Privegherii de la orele 21:00, 

iar după miezul nopții 

vom continua cu oficierea 

Sfintei Liturghii.

30 aprilie 2019 - Hramul Mănăstirii Sfânta Elisabeta din Cluj-Napoca

Prăznuirea va începe din seara zilei de luni, 29 aprilie 2019

de la orele 18:00 cu slujba privegherii.

În ziua hramului, marți, 30 aprilie 2019,

- de la ora 9:30, îl vom întâmpina pe ierarhul nostru

Î.P.S. Arhiepiscop și Mitropolit Andrei,

care și în acest an ne va fi alături, pentru a o cinsti pe ocrotitoarea sfântului locaș;

- de la ora 10:00 va fi oficiată Sfânta Liturghie.

Vă aşteptăm cu drag!

Eu sunt mic, Tu fă-mă mare - Pentru ce?

III. Pentru ce?

 
După doar câţiva ani, a înţeles că nu e o bucurie să fii lăudat ca fiind mai deştept decât ceilalţi. Că e un lucru fără valoare, cum, de fapt, au început să îi pară toate lucrurile din jur.
Îi apăruse groaza că va creşte şi va duce o existenţă monotonă, ca a părinţilor săi, ca a tuturor oamenilor pe care îi cunoştea. Somn, serviciu, gătit, masă, discuţii, lecturi, plimbări, muzică, dans şi cam atât. Toate acestea îi erau plăcute, cu excepţia serviciului care trebuia să fie ceva ca şi şcoala, dar nu le vedea nicio măreţie şi nu le putea da un sens final.
–          Şi pentru ce faceţi toate acestea?
–          Pentru tine! Ca să ai tu tot ce îţi trebuie!
E drept, se bucura de toate, dar un gol se adâncea în inima sa: nu desluşea cum pot să îl ajute să îl câştige pe Dumnezeu.
Încercase să afle răspunsurile de la preotul cu care făcea orele de religie la şcoală, dar acesta nu reuşise să-i câştige încrederea. Îi lăsa impresia că este prea preocupat de lumea aceasta şi că răspunde mereu din cele citite şi nu din ceea ce a experimentat personal. Ar fi vrut să audă ce a trăit el, preotul, împreună cu Dumnezeu, cum a simţit el iubirea Lui, doar aşa i-ar fi putut câştiga încrederea. Singura nădejde îi rămăsese ca Dumnezeu să vină în inima sa şi să-i răspundă direct la toate nelămuririle sale.

<\br>

Protos. Siluan Popescu

Eu sunt mic, Tu fă-mă mare - Taina mulţumirii

II. Taina mulţumirii

      Era neliniştea unui copil de şase ani. Apoi, a început să meargă la şcoală şi a devenit şi el unul ca ceilalţi. Se bucura de prezenţa părinţilor săi, a căror lipsă o simţise atât de mult pe când era la bunici. Şcoala îi dădea destul de muncă şi îi aducea şi bucuria de a fi lăudat în faţa celorlalţi, pentru că „e copil deştept”. În plus, avea destule bucurii alături de părinţi şi de sora sa, ca să îl mai frământe cum să Îi placă lui Dumnezeu. Simţea că toate sunt daruri de la El şi Îi mulţumea pentru aceasta, dar cam atât. Devenise clar că nu avea curaj să Îl întrebe, să Îl someze să îi răspundă.
        Era însă hotărât să nu Îl acuze niciodată de nimic, indiferent de ce urma să se întâmple. Îi simţise prezenţa iubitoare şi înţelesese că, în spatele oricărei suferinţe, în spatele oricărui lucru de neînţeles, există un secret ascuns în iubirea divină. De acum, ştia ce trebuie să le răspundă celorlalţi atunci când Îl acuzau pe Dumnezeu: „Nu ştiu de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă, dar eu ştiu că El ne iubeşte! Dezlegarea problemei e ascunsă în iubirea lui Dumnezeu. De aceea, trebuie să Îi mulţumim, să nu Îi punem la îndoială iubirea. Şi mai simt că răspunsurile toate le vom primi pe lumea cealaltă. Să Îi arătăm lui Dumnezeu că avem încredere în iubirea Lui până atunci. Eu mă voi încăpăţâna să Îi mulţumesc!” Îşi dădea seama că nu era un răspuns mulţumitor pentru ceilalţi, dar era măcar un început.
    Poate că niciodată nu şi-ar fi pus problema cum să răspundă acuzelor aduse lui Dumnezeu, dacă nu ar fi rămas singur cu El atunci când boala îl aducea în pragul morţii ori când părinţii lui lipseau atât de mult, încât păreau a fi în altă lume, păreau a-l fi uitat ori a nu mai fi interesaţi de el. Cu siguranţă, suferinţele acestea, una fizică şi alta morală, îi fuseseră uşi prin care Dumnezeu intrase până la el.

<\br>

Protos. Siluan Popescu

Eu sunt mic, Tu fă-mă mare - De ce nimeni nu întreabă?

I. De ce nimeni nu întreabă?!

N-a întrebat, pentru că simţea că nimeni nu îi putea răspunde. Toţi erau preocupaţi de cu totul altceva. Dumnezeu nu apărea decât la momente de cumpănă, când, fie se rugau ca El să îi ajute, fie El era principalul vinovat asupra căruia îşi revărsau toate injuriile, pentru că le-a făcut sau a permis să li se întâmple ceva atât de neplăcut ori de neînţeles. Mai erau şi oameni care ziceau că El nu există, dar ei nu îi stârneau decât mirarea; era sigur pe ceea ce simţea. 

Nimeni nu îi părea a-L simţi ca pe o prezenţă permanentă, ca pe o persoană dornică să poarte un dialog ori ca pe un tată iubitor, ci doar ca pe o instanţă finală şi atotputernică. El făcea să se prindă blestemele născute din inima răpusă de suferinţa nedreaptă ori să se împlinească în mod minunat cele mai îndrăzneţe dorinţe. I se strângea inima de fiecare dată când îi veneau în minte cucuvele ce cântau pe casa fratelui bunicului său. Bătrâna, soţia pe care acesta o chinuise o viaţă întreagă, îl blestemase ca, după moartea ei, să îi cânte cucuvele pe casă, până la moartea lui. Şi aşa a fost.

Dar pe El nimeni nu Îl întreba niciodată: Ce vrei Tu de la mine? Ce vrei Tu de la noi? Despre ce vrei să vorbim? Ce faci acolo singur? Nu Te plictiseşti? De ce nu vii să stăm de vorbă, să ne răspunzi la atât de multe nelămuri? 

Oare Îl întrebaseră mai înainte şi El nu le răspunsese? Nu răspunsese nimănui, niciodată? Posibil. Chiar şi el Îl simţea prezent, dar nu Îl auzea nicicum. De fapt, chiar îi era frică să Îl întrebe, pentru că se temea că El îi va răspunde. Şi atunci… ce o să facă? Dacă inima nu îi va ieşi din sine de bucurie, va fi singurul care L-a auzit. Şi va rămâne singur… Cine îl va crede? Simţea că, totuşi, este o şansă… dacă toţi s-ar pune în genunchi şi L-ar implora să le vorbească precum un tată vorbeşte fiilor săi. Dar nu a avut curaj să le spună celorlalţi, gândea că nu l-ar fi luat în seamă, că nu i-ar fi înţeles frământările.

<\br>

Protos. Siluan Popescu

Ti-e teamă?

Îndrăzniţi. Eu am biruit lumea. (Ioan 16,33)

Din nefericire, întălnesc des oameni plini de temeri. Oameni la al căror suflet, de fapt, duhovnicul nu ajunge, şi te întrebi dacă le este cu adevărat duhovnic. Duhovnicul nu ajunge la sufletul lor, poate, şi din cauză că nu e foarte silitor, dar, în primul rând, pentru faptul că cel care merge la spovedanie nu ştie pentru ce merge.

Domnul Hristos a vrut întotdeauna să îi scape pe ucenicii Săi de teamă. Citim de nenumărate ori în Scriptură îndemnul: Nu vă temeţi! Singura temere acceptată de Domnul Hristos este cea de Dumnezeu, de judecata Sa finală, judecată care ne poate trimite în iadul pe care singuri ni l-am ales.

Părintele Nicolae Delarohia ne atrage atenţia că, în Apocalipsă, primii la care se face referire, când e vorba de cei care merg în iad, sunt fricoşii. (Apoc. 21,8)

Rolul spovedaniei este să ne ajute să ne mântuim sufletele, să ne vindecăm sufletele. La spovedanie trebuie să mărturisim orice teamă care ne stăpâneşte pentru că acesta este începutul vindecării.

E sigur că teama vine din iubirea de sine şi din îndoială. Sfântul Apostol Pavel ne atrage atenţia că „noi nu suntem fii ai îndoielii spre pieire, ci ai credinţei spre dobândirea sufletului” (Evrei 10,39).

Nu putem scăpa de suferinţă! Nici de suferinţa fizică, nici de suferinţa morală. Domnul Iisus Hristos a spus clar: „În lume necazuri veţi avea.” Dacă tot e să suferim, măcar să suferim cu folos. Şi primul lucru pe care trebuie să îl înveţi în faţa suferinţei este că nu trebuie să te temi de ea. Tot Domnul Iisus Hristos ne-a spus că viaţa aceasta este vreme de prigoniri (Marcu 10,30), iar Sf. Ap. Pavel ne încredinţează că „toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi” (II Timotei 12). Prin urmare, tot ce ne rămâne de făcut este să acceptăm suferinţa şi să ne vindecăm de temerea de ea.

Să nu uităm! Domnul Iisus Hristos a venit „şi să izbăbească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa”. (Evrei 2,15)

Ţi-e teamă că o să mori? Ţi-e teamă că va muri cineva care îţi e foarte drag? Ţi-e teamă că o să rămâi fără serviciu? Ţi-e teamă că nu o să te măriţi? Ţi-e teamă că nu o să ai copii? Ţi-e teamă că dacă predici împotriva nedreptăţilor mai-marilor lumii acesteia vei fi prigonit? Ţi-e teamă că o să te îmbolnăveşti? Ţi-e teamă de umilinţa publică? Ţi-e teamă să mergi pe apele învolburate ale mării vieţii?

ŢI-E TEAMĂ?!

Spovedeşte-te! Prin toate acestea Dumnezeu te poate înălţa la cer!

Protos. Siluan Popescu