Dupa aproape doua luni de la sfintirea manastirii Sfanta Cuvioasa Elisabeta, locul sacru si in acelasi timp tihnit si cald al tinerei obsti monahale din orasul Cluj, ne-a intampinat cu gingasie si frumusete. Maica Stareta Maria, sunt sigura ca spera ridicarea unei biserici frumoase, a unor chilii care sa fie in traditia constructiilor calugaresti cu care suntem familiarizati. Pentru mine,asa cum este acum manastirea, cu trei casute noi, ingrijite, pline de flori, cu o curte-gradina, umbrita de cativa pomi cu roade, cu iarba, imi creaza o stare de seninatate si implinire, care inseamna, in modestia proportiilor de-a dreptul infinitul, perfectiunea… O comoara de indestulare… Desi era ora 16,30, maica stareta ne-a primit cu o ospitalitate specifica manastirilor ortodoxe, facandu-ne sa ne simtim pentru un timp in comuniune cu mica obste.
Parintele duhovnic Samuel Cristea a citit pe timpul mesei de cina din evanghelia zilei. Deja timpul parea incarcat cu semnificatii, textul mi s-a parut foarte potrivit cu problemele mele interioare, eram in alta dimensiune, ca sa ma exprim intr-un fel modern… Dimensiunea interioara a lui A FI si A EXISTA… departe de obisnuita stare a lui ”a avea”, adica griji, ganduri, probleme fara rost… Mai apoi conversatia a ajuns la pictura de fresca din manastirile din Serbia, la cnejii sarbi sfinti din tata-n fiu, la manastirile din Georgia, la crestinismul armenilor… apoi la pictura Sucevitei noastre…
In bisericuta incapatoare a manastirii am revazut frumoasa icoana a Sfintei Cuvioase Elisabeta, pictat de un pictor tanar din Cluj. Am aflat de la maica stareta ca sfanta patroana a locului a trait in secolul VI, la Constantinopol… capitala Bizantului, intr-o manastire, ca avea daruri primite de la Dumnezeu de a vindeca boli trupesti, boli sufletesti… Sfanta avea darul cuvantului vindecator, al rugaciunilor pentru boli, al sfaturilor pentru probleme sufletesti… Ca mormantul a primit si el darul vindecarii de la sfanta care se odihneste acolo.
Apoi am povestit despre traditia avuta de prima manastire Sfanta Elisabeta din Cluj, cea desfiintata in 1952 de puterea comunista atee. Traditie urmand puterile vindecatoare ale protectoarei, Cuvioasa Elisabeta. Ca suntem bolnavi, de boli ale materialismului modern si foarte contemporan, de vulgaritate si ura unii fata de altii, de egoism, de alte multe rauri trupesti, cred ca sfanta stie si vede de acolo din Lumina in care sta, si va lucra spre ajutorul micii obsti din Cluj.
Tot in biserica am revazut o veche icoana care a apartinut manastirii desfiintate, si pe care parintele de la biserica Sfintei Treimi a restituit-o continuatoarei acesteia, actuala manastire. Am admirat buna tehnica si frumusetea acestei icoane, gravura pe fondul auriu, pictura aproape miniaturala… Nu i-am spus maicii Maria ca, ani de zile, fosta stareta a manastirii, cea care poate cu greu a salvat aceasta icoana-simbol al renasterii unui ideal, a slujit la lumanari in bisericuta ”din deal”, anonima, umila, cu sufletul cernit, ca atatia monahi haituiti in acele vremi. Cat s-ar bucura de livada si gradina in care lucreaza si ”cresc” continuatoarele ei ,,la o distanta de cateva zaci de ani, 60 mai exact!
Tineretea maicii stareta Maria, pregatirea teologica dar si studiile de management economic o vor ajuta sa defineasca un destin potrivit vocatiei initiale, tamaduirea bolilor, vindecarea lor, cu deosebire a celor sufletesti, a lipsei de iubire, a vidului interior. Sunt convinsa ca spre manastire isi vor gasi cale tinerii din Cluj, cei ce-l cauta pe Dumnezeu, si sunt multi si minunati. Ma gandesc la ASCOR, la grupul de iconari Sfantul Ioan Damaschinul (care au doua valoroase expozitii de icoane in Cluj si despre care am mai scris si vom mai scrie), la multimea de credinciosi din Cluj care umplu bisericile duminica de duminica, inconjurandu-le si pe dinafara, ca intr-o hora a credintei si sperantei.
Imaginile vor vorbi si ele despre farmecul manastirii, despre vara plina de flori si soare, despre maicutele si parintele duhovnic care ne asteapta la sfat si rugaciune.
Margareta Catrinu,
sambata, 30 iunie 2012, Cluj
Parintele duhovnic Samuel Cristea a citit pe timpul mesei de cina din evanghelia zilei. Deja timpul parea incarcat cu semnificatii, textul mi s-a parut foarte potrivit cu problemele mele interioare, eram in alta dimensiune, ca sa ma exprim intr-un fel modern… Dimensiunea interioara a lui A FI si A EXISTA… departe de obisnuita stare a lui ”a avea”, adica griji, ganduri, probleme fara rost… Mai apoi conversatia a ajuns la pictura de fresca din manastirile din Serbia, la cnejii sarbi sfinti din tata-n fiu, la manastirile din Georgia, la crestinismul armenilor… apoi la pictura Sucevitei noastre…
In bisericuta incapatoare a manastirii am revazut frumoasa icoana a Sfintei Cuvioase Elisabeta, pictat de un pictor tanar din Cluj. Am aflat de la maica stareta ca sfanta patroana a locului a trait in secolul VI, la Constantinopol… capitala Bizantului, intr-o manastire, ca avea daruri primite de la Dumnezeu de a vindeca boli trupesti, boli sufletesti… Sfanta avea darul cuvantului vindecator, al rugaciunilor pentru boli, al sfaturilor pentru probleme sufletesti… Ca mormantul a primit si el darul vindecarii de la sfanta care se odihneste acolo.
Tot in biserica am revazut o veche icoana care a apartinut manastirii desfiintate, si pe care parintele de la biserica Sfintei Treimi a restituit-o continuatoarei acesteia, actuala manastire. Am admirat buna tehnica si frumusetea acestei icoane, gravura pe fondul auriu, pictura aproape miniaturala… Nu i-am spus maicii Maria ca, ani de zile, fosta stareta a manastirii, cea care poate cu greu a salvat aceasta icoana-simbol al renasterii unui ideal, a slujit la lumanari in bisericuta ”din deal”, anonima, umila, cu sufletul cernit, ca atatia monahi haituiti in acele vremi. Cat s-ar bucura de livada si gradina in care lucreaza si ”cresc” continuatoarele ei ,,la o distanta de cateva zaci de ani, 60 mai exact!
Tineretea maicii stareta Maria, pregatirea teologica dar si studiile de management economic o vor ajuta sa defineasca un destin potrivit vocatiei initiale, tamaduirea bolilor, vindecarea lor, cu deosebire a celor sufletesti, a lipsei de iubire, a vidului interior. Sunt convinsa ca spre manastire isi vor gasi cale tinerii din Cluj, cei ce-l cauta pe Dumnezeu, si sunt multi si minunati. Ma gandesc la ASCOR, la grupul de iconari Sfantul Ioan Damaschinul (care au doua valoroase expozitii de icoane in Cluj si despre care am mai scris si vom mai scrie), la multimea de credinciosi din Cluj care umplu bisericile duminica de duminica, inconjurandu-le si pe dinafara, ca intr-o hora a credintei si sperantei.