Îndrăzniţi. Eu am biruit lumea. (Ioan 16,33)
Din nefericire, întălnesc des oameni plini de temeri. Oameni la al căror suflet, de fapt, duhovnicul nu ajunge, şi te întrebi dacă le este cu adevărat duhovnic. Duhovnicul nu ajunge la sufletul lor, poate, şi din cauză că nu e foarte silitor, dar, în primul rând, pentru faptul că cel care merge la spovedanie nu ştie pentru ce merge.
Domnul Hristos a vrut întotdeauna să îi scape pe ucenicii Săi de teamă. Citim de nenumărate ori în Scriptură îndemnul: Nu vă temeţi! Singura temere acceptată de Domnul Hristos este cea de Dumnezeu, de judecata Sa finală, judecată care ne poate trimite în iadul pe care singuri ni l-am ales.
Părintele Nicolae Delarohia ne atrage atenţia că, în Apocalipsă, primii la care se face referire, când e vorba de cei care merg în iad, sunt fricoşii. (Apoc. 21,8)
Rolul spovedaniei este să ne ajute să ne mântuim sufletele, să ne vindecăm sufletele. La spovedanie trebuie să mărturisim orice teamă care ne stăpâneşte pentru că acesta este începutul vindecării.
E sigur că teama vine din iubirea de sine şi din îndoială. Sfântul Apostol Pavel ne atrage atenţia că „noi nu suntem fii ai îndoielii spre pieire, ci ai credinţei spre dobândirea sufletului” (Evrei 10,39).
Nu putem scăpa de suferinţă! Nici de suferinţa fizică, nici de suferinţa morală. Domnul Iisus Hristos a spus clar: „În lume necazuri veţi avea.” Dacă tot e să suferim, măcar să suferim cu folos. Şi primul lucru pe care trebuie să îl înveţi în faţa suferinţei este că nu trebuie să te temi de ea. Tot Domnul Iisus Hristos ne-a spus că viaţa aceasta este vreme de prigoniri (Marcu 10,30), iar Sf. Ap. Pavel ne încredinţează că „toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi” (II Timotei 12). Prin urmare, tot ce ne rămâne de făcut este să acceptăm suferinţa şi să ne vindecăm de temerea de ea.
Să nu uităm! Domnul Iisus Hristos a venit „şi să izbăbească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa”. (Evrei 2,15)
Ţi-e teamă că o să mori? Ţi-e teamă că va muri cineva care îţi e foarte drag? Ţi-e teamă că o să rămâi fără serviciu? Ţi-e teamă că nu o să te măriţi? Ţi-e teamă că nu o să ai copii? Ţi-e teamă că dacă predici împotriva nedreptăţilor mai-marilor lumii acesteia vei fi prigonit? Ţi-e teamă că o să te îmbolnăveşti? Ţi-e teamă de umilinţa publică? Ţi-e teamă să mergi pe apele învolburate ale mării vieţii?
ŢI-E TEAMĂ?!
Spovedeşte-te! Prin toate acestea Dumnezeu te poate înălţa la cer!
Protos. Siluan Popescu
