sâmbătă, 23 februarie 2019

Eu sunt mic, Tu fă-mă mare - Taina mulţumirii


IITaina mulţumirii

      Era neliniştea unui copil de şase ani. Apoi, a început să meargă la şcoală şi a devenit şi el unul ca ceilalţi. Se bucura de prezenţa părinţilor săi, a căror lipsă o simţise atât de mult pe când era la bunici. Şcoala îi dădea destul de muncă şi îi aducea şi bucuria de a fi lăudat în faţa celorlalţi, pentru că „e copil deştept”. În plus, avea destule bucurii alături de părinţi şi de sora sa, ca să îl mai frământe cum să Îi placă lui Dumnezeu. Simţea că toate sunt daruri de la El şi Îi mulţumea pentru aceasta, dar cam atât. Devenise clar că nu avea curaj să Îl întrebe, să Îl someze să îi răspundă.
        Era însă hotărât să nu Îl acuze niciodată de nimic, indiferent de ce urma să se întâmple. Îi simţise prezenţa iubitoare şi înţelesese că, în spatele oricărei suferinţe, în spatele oricărui lucru de neînţeles, există un secret ascuns în iubirea divină. De acum, ştia ce trebuie să le răspundă celorlalţi atunci când Îl acuzau pe Dumnezeu: „Nu ştiu de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă, dar eu ştiu că El ne iubeşte! Dezlegarea problemei e ascunsă în iubirea lui Dumnezeu. De aceea, trebuie să Îi mulţumim, să nu Îi punem la îndoială iubirea. Şi mai simt că răspunsurile toate le vom primi pe lumea cealaltă. Să Îi arătăm lui Dumnezeu că avem încredere în iubirea Lui până atunci. Eu mă voi încăpăţâna să Îi mulţumesc!” Îşi dădea seama că nu era un răspuns mulţumitor pentru ceilalţi, dar era măcar un început.
    Poate că niciodată nu şi-ar fi pus problema cum să răspundă acuzelor aduse lui Dumnezeu, dacă nu ar fi rămas singur cu El atunci când boala îl aducea în pragul morţii ori când părinţii lui lipseau atât de mult, încât păreau a fi în altă lume, păreau a-l fi uitat ori a nu mai fi interesaţi de el. Cu siguranţă, suferinţele acestea, una fizică şi alta morală, îi fuseseră uşi prin care Dumnezeu intrase până la el.
<\br>
Protos. Siluan Popescu

Eu sunt mic, Tu fă-mă mare - De ce nimeni nu întreabă?


IDe ce nimeni nu întreabă?!

N-a întrebat, pentru că simţea că nimeni nu îi putea răspunde. Toţi erau preocupaţi de cu totul altceva. Dumnezeu nu apărea decât la momente de cumpănă, când, fie se rugau ca El să îi ajute, fie El era principalul vinovat asupra căruia îşi revărsau toate injuriile, pentru că le-a făcut sau a permis să li se întâmple ceva atât de neplăcut ori de neînţeles. Mai erau şi oameni care ziceau că El nu există, dar ei nu îi stârneau decât mirarea; era sigur pe ceea ce simţea. 
Nimeni nu îi părea a-L simţi ca pe o prezenţă permanentă, ca pe o persoană dornică să poarte un dialog ori ca pe un tată iubitor, ci doar ca pe o instanţă finală şi atotputernică. El făcea să se prindă blestemele născute din inima răpusă de suferinţa nedreaptă ori să se împlinească în mod minunat cele mai îndrăzneţe dorinţe. I se strângea inima de fiecare dată când îi veneau în minte cucuvele ce cântau pe casa fratelui bunicului său. Bătrâna, soţia pe care acesta o chinuise o viaţă întreagă, îl blestemase ca, după moartea ei, să îi cânte cucuvele pe casă, până la moartea lui. Şi aşa a fost.
Dar pe El nimeni nu Îl întreba niciodată: Ce vrei Tu de la mine? Ce vrei Tu de la noi? Despre ce vrei să vorbim? Ce faci acolo singur? Nu Te plictiseşti? De ce nu vii să stăm de vorbă, să ne răspunzi la atât de multe nelămuri? 
Oare Îl întrebaseră mai înainte şi El nu le răspunsese? Nu răspunsese nimănui, niciodată? Posibil. Chiar şi el Îl simţea prezent, dar nu Îl auzea nicicum. De fapt, chiar îi era frică să Îl întrebe, pentru că se temea că El îi va răspunde. Şi atunci… ce o să facă? Dacă inima nu îi va ieşi din sine de bucurie, va fi singurul care L-a auzit. Şi va rămâne singur… Cine îl va crede? Simţea că, totuşi, este o şansă… dacă toţi s-ar pune în genunchi şi L-ar implora să le vorbească precum un tată vorbeşte fiilor săi. Dar nu a avut curaj să le spună celorlalţi, gândea că nu l-ar fi luat în seamă, că nu i-ar fi înţeles frământările.
<\br>
Protos. Siluan Popescu

Ti-e teamă?

Îndrăzniţi. Eu am biruit lumea. (Ioan 16,33)

Din nefericire, întălnesc des oameni plini de temeri. Oameni la al căror suflet, de fapt, duhovnicul nu ajunge, şi te întrebi dacă le este cu adevărat duhovnic. Duhovnicul nu ajunge la sufletul lor, poate, şi din cauză că nu e foarte silitor, dar, în primul rând, pentru faptul că cel care merge la spovedanie nu ştie pentru ce merge.
Domnul Hristos a vrut întotdeauna să îi scape pe ucenicii Săi de teamă. Citim de nenumărate ori în Scriptură îndemnul: Nu vă temeţi! Singura temere acceptată de Domnul Hristos este cea de Dumnezeu, de judecata Sa finală, judecată care ne poate trimite în iadul pe care singuri ni l-am ales.
Părintele Nicolae Delarohia ne atrage atenţia că, în Apocalipsă, primii la care se face referire, când e vorba de cei care merg în iad, sunt fricoşii. (Apoc. 21,8)
Rolul spovedaniei este să ne ajute să ne mântuim sufletele, să ne vindecăm sufletele. La spovedanie trebuie să mărturisim orice teamă care ne stăpâneşte pentru că acesta este începutul vindecării.
E sigur că teama vine din iubirea de sine şi din îndoială. Sfântul Apostol Pavel ne atrage atenţia că „noi nu suntem fii ai îndoielii spre pieire, ci ai credinţei spre dobândirea sufletului” (Evrei 10,39).
Nu putem scăpa de suferinţă! Nici de suferinţa fizică, nici de suferinţa morală. Domnul Iisus Hristos a spus clar: „În lume necazuri veţi avea.” Dacă tot e să suferim, măcar să suferim cu folos. Şi primul lucru pe care trebuie să îl înveţi în faţa suferinţei este că nu trebuie să te temi de ea. Tot Domnul Iisus Hristos ne-a spus că viaţa aceasta este vreme de prigoniri (Marcu 10,30), iar Sf. Ap. Pavel ne încredinţează că „toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi” (II Timotei 12). Prin urmare, tot ce ne rămâne de făcut este să acceptăm suferinţa şi să ne vindecăm de temerea de ea.
Să nu uităm! Domnul Iisus Hristos a venit „şi să izbăbească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa”. (Evrei 2,15)
Ţi-e teamă că o să mori? Ţi-e teamă că va muri cineva care îţi e foarte drag? Ţi-e teamă că o să rămâi fără serviciu? Ţi-e teamă că nu o să te măriţi? Ţi-e teamă că nu o să ai copii? Ţi-e teamă că dacă predici împotriva nedreptăţilor mai-marilor lumii acesteia vei fi prigonit? Ţi-e teamă că o să te îmbolnăveşti? Ţi-e teamă de umilinţa publică? Ţi-e teamă să mergi pe apele învolburate ale mării vieţii?

ŢI-E TEAMĂ?!

Spovedeşte-te! Prin toate acestea Dumnezeu te poate înălţa la cer!

Protos. Siluan Popescu

duminică, 12 august 2018

Program de Praznicul Adormirii Maicii Domnului



LUNI

700 - 830 Utrenia, Ceasurile I, III, VI;
1800 - 1930 Ceasul IX, Vecernia și Paraclisul Maicii Domnului


MARTI

                                700 - 830 Utrenia, Ceasurile I, III, VI;                                      
1800 - 2200 Priveghere si Slujba Prohodului Adormirii Maicii Domnului


 MIERCURI Praznicul Adormirii Maicii Domnului

900 - 1000 Acatist, Ceasurile I, III, VI;
1000 - 1200 Sfânta Liturghie
1800 - 1930 Ceasul IX, Vecernia și Pavecernița Mică

JOI

630 – 900 Utrenia, Ceasurile I, III, VI, Sf. Liturghie;
1800 - 1930 Ceasul IX, Vecernia și Pavecernița Mică

VINERI

700 – 900 Utrenia, Ceasurile I, III, VI;
1800 - 1930 Ceasul IX, Vecernia și Pavecernița Mică

SAMBATA

630 – 900 Utrenia, Ceasurile I, III, VI, Sf. Liturghie;
1800 – 2100 Priveghere (Vecernia, Litia și Utrenia)


                                              DUMINICA

900 - 1000 Acatist, Ceasurile I, III, VI;
1000 - 1200 Sfânta Liturghie
1800 - 1930 Ceasul IX, Vecernia și Paraclisul Maicii Domnului.

duminică, 8 iulie 2018

Priveghere cu ocazia Cinstirii Sfintei Icoane Maicii Domnului Prodromita

Miercuri, 11 Iulie 2018


Vă invităm să înălțăm împreună rugăciuni de mulțumire și de cerere către Maica Domnului cu ocazia praznicului 
cinstirii sfintei icoane ”Prodromița” de la Muntele Athos, 
a cărei copie se găsește și în mănăstirea noastră de la Cluj-Napoca.

În acest sens, vom începe cu

slujba Privegherii de la orele 21:00

iar după miezul nopții 
vom continua cu oficierea 


Sfintei Liturghii.

miercuri, 18 aprilie 2018

Programul liturghic cu ocazia HRAMULUI

       Avem bucuria să vă invităm a cinsti împreună cu noi pe ocrotitoarea mănăstirii noastre, Sfânta Cuvioasă Elisabeta.  
       Prăznuirea sfintei va începe pe 23 seara la ora 18,00 cu slujba privegherii, iar a doua zi, pe 24 aprilie, la ora 10,  se va oficia  Liturghia Sfântului Ioan Gura de Aur!.            Ca bucuria noastră să fie deplină, în mijlocul nostru vor fi I.P.S. Andrei si P.S.Teofil de Iberia , însoţiti de un sobor de preoti şi diaconi.   Va aşteptăm cu drag!


23 aprilie 2018
  • 18:00 - Priveghere în cinstea Sfintei Cuvioase Elisabeta (Vecernia, Litia, Utrenia)
24 aprilie 2018
  • 9:00 - Slujba Acatistului
  • 9:30 - întâmpinarea Î.P.S. Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei împreună cu P.S. Părinte Teofil de Iberia
  • 10:00 - Sfânta Liturghie 

miercuri, 26 iulie 2017

vineri, 7 iulie 2017

Program Liturgic special în cinstea Sfintei Icoane a Maicii Domnului ”Prodromița”

Marți, 11 Iulie 2017

vă invităm să înălțăm împreună rugăciuni de mulțumire și de cerere către Maica Domnului cu ocazia praznicului 
cinstirii sfintei icoane ”Prodormița” de la Muntele Athos, 
a cărei copie se găsește și în mănăstirea noastră de la Cluj-Napoca.

În acest sens, vom începe cu

slujba Privegherii de la orele 21:00

iar după miezul nopții 
vom continua cu oficierea 
Sfintei Liturghii.

duminică, 16 aprilie 2017

Programul liturghic cu ocazia HRAMULUI

23 aprilie 2017
  • 18:00 - Priveghere în cinstea Sfintei Cuvioase Elisabeta (Vecernia, Litia, Utrenia)

24 aprilie 2017
  • 9:00 - Slujba Acatistului
  • 9:30 - întâmpinarea Î.P.S. Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei
  • 10:00 - Sfânta Liturghie